Lipoaspiratia sau liposculptura

Chirurgie estetica - lipoaspiratiaLipoaspiratia sau liposculptura

Este una dintre cele mai solicitate intervenţii chirurgicale la ora actuală în lume corectând deformări ca urmare a unor depuneri de grăsime în zone mai mult sau mai puţin atractive ale siluetei şi care nu regresează în urma dietelor sau a efortului fizic. S-a constatat că dieta cât şi exerciţiile fizice au un efect global în diminuarea ţesutului grasos, greutatea organismului se reduce, grosimea paniculului adipos se reduce uniform dar aceste depozite sunt influenţate în mică măsură. Persoanele care au o predispoziţie ereditară în depunerea de grăsimi în diverse zone preferenţial, vor avea cu atât mai puţin succes.

Principiul metodei!

Principiul metodei constă în extragerea selectivă a depozitelor de grăsime cu ajutorul unor canule speciale până la obţinerea conturului scontat. Aceste canule se introduc prin mici incizii de 3-6 mm care ulterior nu vor lăsa cicatrici vizibile. Canulele de liposucţie sunt cuplate la un aspirator chirugical şi prin orificile cu care sunt prevăzute, aspiră. Se produce o micşorare a volumului în zonele liposucţionate obţinându-se silueta dorită. Acest efect are un caracter permanent care rămâne chiar dacă organismul tinde să acumuleze grăsimi din nou.

De reţinut!

Liposucţia nu este un tratament pentru obezitate generalizată. Nu corectează celulita, nici vergeturile, nu face corecturi impresionante ale siluetei. Este posibil să fie nevoie de o nouă liposucţie pentru accentuarea rezultatului la un interval de câteva luni. Pielea supraiacenta zonei liposucţionate poate să rămână în exces după aspiraţia depozitului de grăsime. În general, acest exces de piele se retractă. În cazurile în care excesul de piele nu se retractă este necesară excizia chirugicală.

Imperfecţiuni în planeitatea şi netezimea zonei

Se pot scoate cantităţi cuprinse între 2 şi 3l de aspirat grasos la o singură intervenţie chirugicală. Dacă se depăşeşte această cantitate este necesară transfuzia de sânge. Liposucţia poate să ofere o siluetă estetică, armonioasă, atractivă.

Consultul şi analizele medicale

Pacientul va descrie istoricul medical insistând asupra problemelor medicale in coagularea sângelul, evoluţia cicatricilor,  a infecţiilor intercurente. Pacientul trebuie să işi formeze o părere cât mai reală despre posibilităţile tehnicii, despre intervenţie şi perioada de recuperare.

Analize obligatorii:

  • analize de sânge: hemoleucograma, teste de coagulare (pt, aptt, inr, ts, tc), uree, glicemie, electroliţi (Na, K, Ca, Mg), bilirubină (directă, indirectă, totală), colesterol (total, HDL, LDL), transaminaze (ALT, AST), trigliceride, electroforeza proteinelor serice, proteina C reactivă, proteine totale, VSH, ASLO, fibrinogen, factor reumatoid, teste tiroidă (T3, T4, TSH, Anti-TPO), markeri hepatita B şi C, HIV
  • sumar de urină
  • radiografie pulmonară
  • eletrocardiogramă
  • ecografie abdominală (în cazul lipoaspiraţiei în zona abdominală).

Atenţie! Analizele sunt valabile 1 luna de la data eliberarii lor.

Pregătirea dumneavoastră pentru intervenţie

  • în cadrul consultaţiei vi se recomandă o serie de analize şi investigaţii medicale;
  • pentru doamne, este indicat  să vă calculaţi menstruaţia astfel încât, să nu fiţi cu 7 zile înainte de ciclu sau în primele 3 zile de sângerare;
  • în ziua intervenţiei este interzis să beţi apă sau să mâncaţi cu 6 ore înainte de ora stabilită;
  • opriţi fumatul cu 2 săptămâni înainte de intervenţie;
  • vă rugăm să ne anunţaţi dacă luaţi medicamente, ce fel de medicamente precum şi motivul pentru care le luaţi.
  • dacă ştiţi că aveţi probleme medicale vă rugăm să ne anunţaţi: alergii, diabet, cancer, valvulopatii, cardiopatie ischemică etc.

Intervenţia chirurgicală:

Anestezia poate fi locală pentru cantităţi mici şi medii de grăsime extrasă sau generală pentru cantităţi mai mari. Este unanim admis că la o şedinţă de liposucţie, cantitatea de 3000 cc de extras este limita maximă care se poate extrage fără transfuzie de sânge izogrup. Liposuctia se efectueaza cu canule de grosimi pina la 12 mm, care vor fi introduse prin incizii de aceleasi dimensiuni. Ca urmare cicatricile vor fii inaparente sutura subdermica nu lasa cicatrici.

Postoperator:

După intervenţie, subiectul este pansat compresiv, peste care este aplicat un corset sau ciorap cu rol de compresie. Pot să apară postoperator dureri uşoare care cedează la antialgice obişnuite (keturol, algocalmin etc), dar senzaţia cea mai frecventă este cea de constricţie, tensiune, care impiedică mobilizarea energică. Activităţile sociale şi răspunderile profesionale se pot relua după 3 zile. Intervenţiile unde este necesară o extragere în cantitati mari, necesită internare minim 24 ore.

Complicaţii:

Complicaţiile acestei intervenţii apar cu o incidenţă redusă, sunt tratabile şi urmările sunt aproape inexistente. Sunt citate în literatură edemul, hematomul, seromul, suprainfectarea zonei liposucţionate. Cu o evoluţie mai serioasă dar mult mai rar, pot apărea tromboflebita, tromb embolismul pulmonar.


Abdominoplastia

Chirurgie estetica - Abdominoplastia ABDOMINOPLASTIA - remodelare a peretelui abdominal

Abdominoplastia este una dintre cele mai frecvente operatii estetice, fiind practicata pentru remodelarea abdomenului deformat ca urmare a excesului de piele si de tesut subcutanat precum si datorita laxitatii musculaturii abdominale. Atat femeile cat si barbatii care prezinta un abdomen proeminent, cu piele lipsita de elasticitate si care atarna, precum si  musculatura abdominala relaxata au indicatie de abdominoplastie.

Care sunt cauzele deformarii abdominale?

  1. sarcina si in special sarcinile multiple, care determina intinderea pielii peste posibilitatile acesteia de a se retracta, precum si subtierea si relaxarea muschilor drepti abdominali
  2. pierderea masiva in greutate determina persistenta unui exces de piele, impreuna cu laxitatea peretelui abdominal

Fiziopatologie (mecanismul  aparitiei bolii)

  1. excesul de piele si tesut subcutanat
  2. relaxarea musculaturii abdominale

Care sunt indicatiile abdominoplastiei?

In general pacientii care doresc abdominoplastie prezinta relaxarea peretelui abdominal, exces de piele, vergeturi sau relaxarea muschilor drepti abdominali.

Pacienta ideala pentru abdominoplastie trebuie:

  • sa aiba o greutate normala, corespunzatoare inaltimii
  • sa aiba un exces moderat de piele si grasime
  • sa nu intentioneze sa aiba sarcini viitoare
  • sa prezinte o relaxare moderata a muschilor drepti abdominali

Cand este  contraindicata operatia?

Aceasta operatie nu are contraindicatii absolute.

Contraindicatiile relative sunt reprezentate de:

  • prezenta cicatricilor in regiunea abdominala superioara,
  • afectiuni asociate severe  (afectiuni cardio-vasculare, diabet, obezitate morbida)
  • fumatul, intrucat prin vasoconstrictia pe care o determina, poate creste semnificativ numarul complicatilor ischemice sau a necrozelor tisulare
  • planificarea unor sarcini viitoare
  • episoade tromboembolice anterioare
  • obezitatea morbida  (BMI >40).

In functie de BMI (indexul de masa corporala = greutatea / inaltime ), pacientii pot fi clasificati in:

  • normali - BMI 20-25
  • supraponderali - BMI 26-29
  • obezitate gr I - BMI 30-34.9
  • obezitate gr II - BMI 35-39.9
  • obezitate morbida - BMI >40

- asteptari nerealiste ale pacientului

- predispozitia pentru formarea de cicatrici cheloide/ hipertrofice

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

  • de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (conform unui protocol preanestezic), care sa ateste statusul biologic al pacientei
  • daca pacientul este diabetic, vor fi recomandate teste specifice care sa arate faptul ca afectiunea este echilibrata. Daca glicemia este peste 180 mg/dl operatia va fi amanata.

Investigatii imagistice

  • Radiografie pulmonara de rutina

Tratament chirurgical:

Scopul interventiei chirurgicale este remodelarea regiunii abdominale si repozitionarea ombilicului, cu pretul unor cicatrici cat mai putin vizibile.

Corectarea deformarii abdominale impune:

  • inlaturarea excesului de piele si de tesut celular subcutanat
  • repozitionarea ombilicului
  • corectarea relaxarii musculare prin plicatura fasciei musculare
  • modelarea regiunilor invecinate (abdomenul superior, partea laterala a trunchiului, regiunea pubiana) prin lipoaspiratie

Rezultatele ideale ale unei abdominoplastii sunt:

  • pielea  intinsa la nivelul regiunilor laterale ale trunchiului si inghinala
  • portiunea centrala a peretelul abdominal  nu foarte intinsa, cu usoara concavitate in hipogastru (partea inferioara a abdomenului) si usoara convexitate a epigastrului (partea superioara a abdomenului.
  • ombilic oval, cu axul mare vertical
  • usoara depresiune pe linia mediana, intre cei 2 muschi drepti abdominali
  • depresiuni verticale, lateral de muschii drepti abdominali
  • contur "in forma de S" cand silueta este privita din fata sau din profil.

Detalii preoperatorii

Preoperator trebuie examinata amanuntit regiunea abdominala, punandu-se in evidenta eventualele cicatrici, hernii sau diastazisul (departarea) muschilor drepti abdominali. Va fi evaluata elasticitatea pielii si excesul de tesut care trebuie indepartat. De asemenea, medicul va face fotografii ale regiunii abdominale.

Medicul va prezenta optiunile terapeutice pentru remodelarea corpului, indicatiile si contraindicatiile, precum si riscurile potentiale si complicatiile, evolutia postoperatorie.

Chirurgul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de laborator), si va ajusta sau stopa administrarea unor medicamente (aspirina, anticoagulante, etc).

Inaintea  interventiei chirurgicala medicul trebuie sa afle cat mai multe detalii legate de numarul sarcinilor si efectul acestora asupra abdomenului, interventiile chirurgicale din antecedente, variatiile greutatii corporale, un istoric complet al bolilor (boli de inima, diabet, afectiuni tromboembolice, infectii, boli de colagen, etc), posibilitatea unor sarcini viitoare.

De asemenea,  trebuie sa se asigure ca pacientul nu este fumator sau sa recomande renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani anterior interventiei chirurgicale. Inaintea operatiei  greutatea trebuie sa fie cat mai aproape de cea ideala, operatia fiind amanata daca sunt planificate sarcini viitoare sau cure de slabire.

Intelegerea dorintelor si asteptarilor pacientului in legatura cu rezultatele estetice ale interventiei sunt de  mare importanta. Este esential ca aceste asteptari  sa fie realiste iar pacientul sa fie informat asupra limitelor interventiei chirurgicale. De exemplu, trebuie sa stie ca excizia excesului de piele si a grasimii subcutanate nu determina obtinerea unui abdomen perfect plat, daca deformarea se datoreaza si  grasimii din interiorul cavitatii abdominale. De asemenea, vergeturile nu dispar in urma acestui procedeu chirurgical.

Detalii intraoperatorii

Abdominoplastia - detalii
Detalii intraoperatorii

Efectuarea schemei preoperatorii este esentiala pentru obtinerea unui rezultat optim. Se deseneaza inciziile si se delimiteaza excesul de piele ce va fi inlaturat, in functie de tehnica folosita.

Interventia chirurgicala se face de obicei cu anestezie generala, dar in anumite cazuri este posibila efectuarea anesteziei locale asociata cu sedare IV.

In majoritatea cazurilor se practica o incizie care se intinde intre radacinile coapselor, trecand prin regiunea suprapubiana, astfel incat cicatricea rezultata sa fie ascunsa de lenjerie sau costumul de baie. Procedura continua cu ridicarea pielii ptozate de pe peretele abdominal, urmata de intinderea si repararea muschilor drepti abdominali. Daca este necesar se pot remodela regiunile invecinate (regiunea abdominala superioara, flancuri, regiunea pubiana, coapse) prin lipoaspiratie. Ombilicul este desprins de peretele abdominal si va fi reatasat dupa indepartarea excesului de piele de la nivelul abdomenului. La sfarsitul operatiei se vor plasa tuburi de dren, care vor elimina excesul de fluide acumulate dupa operatie iar inciziile for fi suturate si pansate.

De-a lungul timpului au fost descrise mai multe modalitati de remodelare a peretelui abdominal. Pacientii cu exces cutanat moderat localizat in etajul abdominal inferior si cu o relaxare minima a peretelui abdominal pot fi supusi unei miniabdominoplastii, constand intr-o incizie mai redusa in regiunea suprapubiana, decolarea tesuturilor pana la nivelul ombilicului, plicatura fasciei musculare (daca este necesar) si excizia excesului de piele. Ca urmare, aceasta procedura nu implica modificarea pozitiei ombilicului. De asemenea, intrucat decolarea si intinderea tesuturilor au o amploare mai redusa, miniabdominoplastia poate sa  asocieze  lipoaspiratia zonelor adiacente.

In cazul in care deformarea este localizata in partea superioara a abdomenului se poate practica asa-numita abdominoplastie inversata, procedura in care incizia este localizata la nivelul santurilor inframamare.

Exista si alte proceduri de de remodelare a trunchiului similare abdominoplastiei; lipectomia este o procedura care inlatura excesul cutaneo-grasos abdominal, fara a decola si intinde tesuturile.

Liftingul total al trunchiului se practica la pacientii cu laxitate si ptoza circumferentiala in etajul inferior al corpului, dupa pierderi masive in greutate. Implica o combinatie intre abdominoplastie si liftingul tesuturilor  din regiunea posterioara a corpului ( intinderea si excizia pliurilor redundante de la nivelul toracelui posterior, ridicarea regiunii fesiere si a partii externe a coapselor). Este o operatie extensiva, lunga, care presupune o incizie circumferentiala  in etajul inferior al trunchiului.

Evolutia postoperatorie

In functie de complexitatea procedurii si de afectiunile asociate, abdominoplastia  necesita 1-2 zile de spitalizare.

Postoperator pacientii vor fi monitorizati si li se vor administreaza antialgice, antibiotice, antiemetice, fluide intravenos. Vor fi plasati in pozitie semisezanda si cu genunchii flectati pentru a reduce tensiunea la nivelul regiunii operate. Aceasta pozitie flectata a corpului trebuie mentinuta in prima saptamana dupa operatie.  In aceasta perioada este recomandat repausul, ulterior fiind permisa cresterea graduala a activitatilor uzuale. La 2 saptamani dupa operatie este permisa conducerea autoturismului si reluarea activitatiilor profesionale, daca acestea nu implica efort fizic. Activitatiile fizice intense sunt permise la 8 saptamani postoperator.

Timp de 6 saptamani postoperator se recomanda  purtarea unui corset elastic compresiv.

Care sunt complicatiile abdominoplastiei?

Orice interventie chirurgicala, indiferent de indemanarea chirurgului sau de conditiile optime in care este practicata, are un risc statistic de potentiale complicatii.

Ca atare, abdominoplastia nu este lipsita de riscuri, cele mai frecvente fiind cele locale: dehiscenta plagii, necroza tegumentara, sangerarea, formarea seroamelor, infectia, formarea de cicatrici hipertrofice, iregularitatile de contur, cicatrice ombilicala larga.

Pretul unui abdomen plat si ferm este o cicatrice postoperatorie permanenta. Anumite persoane sunt predispuse genetic la formarea unor cicatrici de proasta calitate,  hipertrofice sau cheloide.

Sangerarea este posibila, dar de cele mai multe ori este in cantitate redusa.  Colectarea unor mici cantitati de sange sub piele (hematoame), poate  fi evacuata prin aspirare sau prn plasarea unui dren. Extrem de rar pot aparea sangerari importante care sa impuna transfuzie de sange.

Infectia este de asemenea o complicatie rara a interventiilor chirurgicale estetice, fiind prevenita prin antibioterapie.

Umflarea tesuturilor si aparitia echimozelor (vanatailor) pot fi diminuate prin purtarea postoperatorie  timp de 6 saptamani a unui corset elastic compresiv. Tulburarile de sensibilitate la nivelul pielii abdominale dispar in general in 3-9 luni.

Formarea seroamelor dupa abdominoplastie continua sa fie o problema frustranta atat pentru chirurg cat si pentru pacient, fiind mai frecventa la persoanele obeze. De cele mai mlte ori aceste acumulari de fluid intre piele si peretele abdominal sunt indepartate cu ajutorul unui tub de dren sau prin aspirare cu o seringa.

La nivelul ombilicului, malpozitia, cicatricile vicioase, deformarea sau necroza sunt complicatii posibile.

Cea mai grava complicatie a abdominoplastiei este embolia pulmonara, afectiune extrem de rara, asociata imobilizarii prelungite din timpul operatiei precum si plicaturii musculare urmata de cresterea presiunii intraabdominale si aparitia trombozei venoase profunde. Mobilizarea cat mai precoce dupa operatie reduce acest risc.

Este dovedit faptul ca fumatul, diabetul, hipertensiunea arteriala, malnutritia, obezitatea conduc la un risc crescut de complicatii.

Care sunt tendintele actuale /moderne?

Arta remodelarii trunchiului a evoluat foarte mult in ultimii ani iar tehnicile de abdominoplastie au fost modificate semnificativ, odata cu introducerea lipoaspiratiei. Asocierea celor doua metode permite obtinerea unor rezultate estetice tridimensionale superioare

Dezvoltarea interventilor chirurgicale adresate obezitatii morbide a determinat cresterea numarului de pacienti care se adreseaza chirurgului plastician pentru remodelarea corpului dupa scaderea masiva in greutate.

Interventiile endoscopice au inceput sa castige teren si in acest domeniu chirurgical, conducand la reducerea duratei interventiei, a anesteziei, la o recuperare mai rapidasi implicit la costuri mai reduse.


Tratamentul chirurgical al ginecomastiei

Tratamentul chirurgical al ginecomastiei

Tratamentul chirurgical al ginecomastiei

Tratamentul chirurgical al ginecomastiei

Ginecomastia consta in prezenta la barbati a unor sani cu aspect feminin, ca urmare a dezvoltarii glandei mamare. Aceasta afectiune trebuie diferentiata de pseudoginecomastie, datorata acumularii in exces a grasimii la nivelul regiunii mamare la barbat.

Scopul operatiei:

✓ restabilirea conturului normal al regiunii pectorale la barbat

✓ corectarea aspectului areolei si mamelonului

✓ indepartarea excesului de piele

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange si de urina

  • investigatii de rutina, care sa  ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali (Ag Hbs, anticorpi antiVHC)
  • dozarile homonale (estrogeni, testosteron, FSH, LH, TSH, HCG, T3, T4)
  • Determinarea cromatinei sexuale este indicata pentru a exclude sindromul Klinefelter
  • Determinarea estrogenilor si 17-cetosetosteroizilor in urina pentru a exclude prezenta unei tumori suprarenale.

Investigatii imagistice:

  • ecografia regiunii mamare este utila pentru a determina proportia de tesut glandular si de grasime de la nivelul sanilor si pentru a evalua eventualele formatiuni tumorale de la acest nivel. Uneori se impune efectuarea unei  sonoelastografii /mamografii ( cand exista leziuni suspecte mamare
  • tomografia computerizata la nivelul glandelor suprarenale – cand se suspecteaza  prezenta unor tumori.
  • RMN cerebral poate pune in evidenta tumori ale glandei hipofize
  • radiografia toracica
  • EKG se efectueaza de rutina dupa internare

Alte teste:

  • Biopsia sau punctia tisulara sunt indicate cand exista suspiciunea unor tumori mamare
  • Examenul histopatologic al tesutului indepartat este obligatoriu, pentru a exclude o malignitate.

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii voi urmari urmatoarele aspecte:

◆ voi  palpa sanii si regiunile axilare, evaluand consistenta tesuturilor, eventuala prezenta a unor formatiuni tumorale si a adenopatiilor (ganglioni mariti)

◆ voi evalua gradul de ptoza al glandei mamare  (daca glanda mamara este lasata) si excesul de piele

◆ voi evalua pozitia si marimea areolei

◆ voi observa eventualele asimetrii

◆ voi efectua fotografii si masuratori ale regiunilor toracice

◆ voi evalua starea de sanatate a pacientului si voi obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia (inclusiv administrarea de medicamente, anabolizante, suplimente nutritive).

◆ voi recomanda investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice)

◆ voi ajusta sau voi recomanda intreruperea administrarii unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),

Cand este indicata operatia ?

✓ la pacienti cu sani hipertrofiati (datorita excesului glandular, de grasime sau combinat)

Tipul procedurii chirurgicale ( lipoaspiratie, mastectomie, lipoaspiratie+mastectomie, eliminarea excesului cutanat si repozitionarea areolei)  va fi stabilit in functie de proportia de tesut glandular si de grasime de la nivelul sanilor si de excesul de piele restant.

Exista contraindicate ale operatiei?

Tratamentul chirurgical al ginecomastiei nu are contraindicatii absolute, doar relative, cum ar fi:

✓ prezenta formatiunilor tumorale mamare suspecte (neevaluate), pana la investigarea completa a acestora

✓ prezenta bolilor cronice grave (cardiace, pulmonare sau diabetul decompensat) impun amanarea operatiei.

Cum se desfasoara operatia ?

✓ operatia se practica sub anestezie locala, locala + sedare sau anestezie generala.

✓  dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.

✓  operatia presupune fie niste microincizii (aprox. 3 mm) situate in regiunea toracica laterala (in cazul lipoaspiratiei tesutului mamar si a grasimii) sau a unei incizii pe hemicircumferinta areolei (in cazul mastectomiei subcutane). In cazul ginecomastiilor masive se impun procedee de  indepartarea excesului de piele si de repozitionare a areolei.

✓  spitalizarea dureaza in general  cateva ore sau o zi (in cazul procedeeleor chirurgicale mai extensive)

Evolutie postoperatorie

  • La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips.
  • Ele vor necesita o ingrijire minima (tamponare cu betadine si aplicarea unui plasture steril)  pana la indepartarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie.
  • Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.
  • Operatia determina un disconfort moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
  • Postoperator pacientul va sta intins pe spate, cu toracele usor ridicat.
  • Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 2-4 saptamani a unei bustiere elastice compresive.
  • Efortul fizic intens va fi evitat o luna postoperator iar expunerea la soare 3 luni dupa operatie
  • Cicatricile vor fi tratate cu creme speciale mai multe luni postoperator si vor fi ferite de soare (sau se va folosi crema de protectie solara cu SPF +50 ) in primul an postoperator

Exista complicatii ale operatiei?

Complicatiile generale apar exceptional si sunt reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei

◦ infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotic

◦ necroza complexului areolo-mamelonar se poate datora tensiunii, torsiunii sau compresiunii pediculului glandular (in cazul procedurilor de repozitionare a areolei)

◦ tulburarile de sensibilitate la nivelul areolei, dispar de obicei in cateva luni de la operatie

◦ asimetria mamara, contur neregulat al regiunii

◦ formarea de cicatrici vicioase

 

Cititi si Ginecomastia sau sanii la barbati


Operatia de reductie mamara

Chirurgia sanului - Operatia de reductie mamara

Operatia de reductie mamara sau mamoplastia de reductie reprezinta, asa cum ii spune si numele procedura chirurgicala de micsorare, de reducere, a sanilor. 

Scopul operatiei

  • Imbunatatirea proportiilor, pozitiei si aspectului sanilor,
  • Imbunatatirea calitatii vietii pacientei, prin disparitia simptomatologiei produse de macromastie (dureri ale coloanei vertebrale, umerilor, toracelui, etc)

Operatia de reductie mamara urmareste:

  1. Reducerea volumului sanilor
  2. Pozitionarea cat mai naturala a sanilor (corectarea ptozei mamare)
  3. Reducerea dimensiunilor areolei si pozitionarea cat mai naturala a acesteia
  4. Obtinerea simetriei

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

  1. Analize de sange
  2. Investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientei (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice:

  • Ecografia mamara – la pacientele tinere
  • Sonoelastografia – pentru evaluarea leziunilor suspecte descoperite ecografic
  • Mamografia – la pacientele cu varsta de peste 40 ani sau pentru evaluarea leziunilor suspecte decelate ecografic

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:

  • Se va evalua forma si dimensiunile sanilor, in relatie cu perimetrul toracic si cu proportiile ideale;
  • Se vor palpa sanii si regiunile axilare, evaluand consistenta tesuturilor, eventuala prezenta a unor formatiuni tumorale si a adenopatiilor (ganglioni mariti)
  • Se va evalua gradul de ptoza al glandei mamare (cat este de cazut sanul)
  • Se va evalua pozitia si marimea areolelor
  • Se vor observa eventualele asimetrii de forma, marime si pozitie a sanilor
  • Se va evalua calitatea pielii de la nivelul regiunii mamare, precum si iritatiile pielii de sub sani
  • Se vor efectua fotografii si masuratori ale regiunilor mamare
  • Se va evalua starea de sanatate a pacientei si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acesteia. Nu in ultimul rand se vor recomanda investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
  • Va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

 Indicatii:

la pacientele cu sanii mari si grei
cand macromastia determina simptomatologie neplacuta (dureri de spate, umeri, deformari ale coloanei vertebrale, iritatii in santul submamar)
starea de sanatate este buna
asteptarile pacientei sunt realiste

Contraindicatiile:

– paciente cu varsta sub 18 ani
– prezenta lactatiei sau lactatie recenta
– prezenta formatiunilor tumorale mamare suspecte (neevaluate), pana la investigarea completa a acestora
– prezenta bolilor cronice grave
– fumatul, intrucat prin vasoconstrictia pe care o produce poate creste semnificativ numarul complicatiilor ischemice si a necrozelor de piele.

Cum se desfasoara operatia?

  • operatia se practica sub anestezie generala.
  • operatia dureaza in medie 4 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
  • cea mai frecventa incizie descrie un contur asemanator “unei gauri de chei”, prin intermediul careia se asigura accesul la tesutul mamar.

Cicatricea rezultata este asemanatoare unei “ancore”, sau unui “T inversat” formata dintr-un traiect periareolar, ce se continua cu o cicatrice mediana verticala, perpendiculara pe o cicatrice usor curba, situatea sub san (in santul inframamar).

Evolutie postoperatorie

  • La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips.
  • Ele vor necesita o ingrijire minima (tamponare cu betadine si aplicarea unui plasture steril) pana la indepartarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie.
  • Spitalizarea dureaza in general o zi ( exceptional poate dura 2 zile)
  • Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.
  • Operatia determina un disconfort moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
  • Postoperator pacienta va sta intinsa pe spate, cu toracele usor ridicat.
  • Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 6 saptamani a unei bustiere elastice compresive.
  • Expunerea la soare si efortul fizic intens (care implica musculature pectorala) vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile mamoplastiei de reductie:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei
  2. infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
  3. necroza complexului areolo-mamelonar se poate datora tensiunii, torsiunii sau compresiunii pediculului glandular
  4. tulburarile de sensibilitate la nivelul areolei, dispar de obicei in cateva luni de la operatie
  5. asimetria
  6. formarea de cicatrici vicioase, complicatie mai evidenta in cazul mamoplastiei cu cicatrice “in T inversat”, la locul de unire al celor 3 incizii, datorita insumarii tensiunilor de la acest nivel.

Operatia de ridicare a sanilor (mastopexie)

Ridicarea sanilorOperația de ridicare a sânilor - Liftingul mamar

Mastopexia sau operatia de ridicare a sanilor (liftingul mamar) are scopul de a imbunatati aspectul si forma sanilor cazuti sau lasati.

Scopul operatiei:

  • Pozitionarea cat mai naturala a sanilor
  • Reducerea dimensiunilor areolei si pozitionarea cat mai naturala a acesteia
  • Obtinerea simetriei

Obiective ale operatiei de lifting mamar:

✓ Indepartarea excesului de piele

✓ Ridicarea glandei

✓ Eventuala augmentare a tesutului mamar atrofiat (marirea sanilor)

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

Investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientei (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali (Ag Hbs, anticorpi antiVHC)

Investigatii imagistice

  • Ecografia mamara – la pacientele tinere
  • Sonoelastografia – pentru evaluarea leziunilor suspecte descoperite ecografic
  • Mamografia – la pacientele cu varsta de peste 40 ani sau pentru evaluarea leziunilor suspecte decelate ecografic

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:

Se va evalua forma si dimensiunile sanilor, in relatie cu perimetrul toracic si cu proportiile ideale;

Se vor palpa sanii si regiunile axilare, evaluand consistenta tesuturilor, eventuala prezenta a unor formatiuni tumorale si a adenopatiilor (ganglioni mariti)

Se va evalua gradul de ptoza al glandei mamare (cat este de cazut sanul)

Se va evalua pozitia si marimea areolelor

Se vor observa eventualele asimetrii de forma, marime si pozitie a sanilor

Se vor efectua fotografii si masuratori ale regiunilor mamare

Se va evalua starea de sanatate a pacientei si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acesteia. Nu in ultimul rand se vor recomanda investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),

Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Indicatii:

  • Ptoza minima poate fi corectata prin introducerea unui implant mamar, la care se adauga o procedura de fixare interna a glandei
  • Ptoza usoara se corecteaza prin rezectia unui inel de piele din jurul areolei ( mastopexia circumareolara)
  • Ptoza moderata se poate corecta printr-o mastopexie cu cicatrice verticala
  • Ptoza severa se corecteaza cu o procedura ce implica incizii sub forma unui T inversat
  • Pseudoptoza poate fi crorectata prin augmentare cu implanturi +/- excizia pielii circumareolare sau din polul inferior al glandei

Contraindicatiile:

∅ Paciente cu varsta sub 18 ani

∅ Prezenta lactatiei sau lactatie recenta

∅ Prezenta formatiunilor tumorale mamare suspecte (neevaluate), pana la investigarea completa a acestora

∅ Prezenta bolilor cronice grave

∅ Fumatul, intrucat prin vasoconstrictia pe care o produce poate creste semnificativ numarul complicatiilor ischemice si a necrozelor de piele.

Cum se desfasoara operatia de ridicare a sanilor?

  • Operatia se practica sub anestezie generala.
  • Operatia dureaza in medie 3-4 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
  • Spitalizarea dureaza in general o zi ( exceptional poate dura 2 zile)

Evolutie postoperatorie:

  • La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips.
  • Ele vor necesita o ingrijire minima ( tamponare cu betadine si aplicarea unui plasture steril) pana la indepartarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie.
  • Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.
  • Operatia determina un disconfort moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
  • Postoperator pacienta va sta intinsa pe spate, cu toracele usor ridicat.
  • Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 6 saptamani a unei bustiere elastice compresive.
  • Expunerea la soare si efortul fizic intens (care implica musculature pectorala) vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile operatiei de lifting mamar:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei
  2. infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
  3. necroza complexului areolo-mamelonar se poate datora tensiunii, torsiunii sau compresiunii pediculului glandular
  4. tulburarile de sensibilitate la nivelul areolei, dispar de obicei in cateva luni de la operatie
  5. asimetria
  6. formarea de cicatrici vicioase, complicatie mai evidenta in cazul mamoplastiei cu cicatrice “in T inversat”, la locul de unire al celor 3 incizii, datorita insumarii tensiunilor de la acest nivel.

Operatia de marire a sanilor

Chirurgie estetica - Operatia de marire sani

Operatia de marire a sanilorOperatia de marire a sanilor

Mamoplastia de augmentare

Operatia de marire a sanilor (Mamoplastia de augmentare) se practica pentru cresterea dimensiunilor si imbunatatirea formei sanilor, precum si pentru corectarea asimetriilor mamare sau a ptozelor usoare.

Ce se stie despre implanturile mamare?

  • Cele mai frecvent folosite implanturi sunt cele umplute cu gel siliconic (implanturi siliconice) sau cu ser fiziologic (implanturi saline). Gelul siliconic actual folosit in implanturi este mai ferm, coeziv, care nu curge chiar daca invelisul implantului se rupe.
  • Dupa forma, implanturile pot fi rotunde sau anatomice (forma naturala, “in picatura”). Cele rotunde au o forma hemisferica si asigura o umplere egala a tuturor cadranelor sanului, conferind acestuia un aspect mai rotunjit in zona decolteului. Protezele anatomice sunt mai subtiri la polul superior si mai bombate la polul inferior, imitand mult mai bine aspectul natural al sanului.
  • Indiferent de forma implanturilor, exista o gama foarte larga de marimi, datorita variatiei diametrului, inaltimii sau grosimii acestora (plata, medie, inalta, extrainalta).
  • Dupa tipul invelisului, exista invelisuri netede si invelisuri texturate (rugoase), aparute in incercarea de a reduce dezvoltarea contracturii capsulare. De asemenea au aparut invelisurile multistratificate, care scad semnificativ posibilitatea microexteriorizarile de silicon prin porii implantului.

Operatia de marire a sanilor - Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientei (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali -Ag Hbs, anticorpi antiVHC-)

Investigatii imagistice:

  • Ecografia mamara – la pacientele tinere
  • Sonoelastografia – pentru evaluarea leziunilor suspecte descoperite ecografic
  • Mamografia – la pacientele cu varsta de peste 40 ani sau pentru evaluarea leziunilor suspecte decelate ecografic

Detalii preoperatorii pentru operatia de marire a sanilor:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
– Se va evalua forma si dimensiunile sanilor, in relatie cu perimetrul toracic si cu proportiile ideale;
– Se vor palpa sanii si regiunile axilare, evaluand consistenta tesuturilor, eventuala prezenta a unor formatiuni tumorale si a adenopatiilor (ganglioni mariti)
– Se va evalua pozitia si marimea areolelor
– Se vor observa eventualele asimetrii de forma, marime si pozitie a sanilor
– Se va evalua elasticitatea pielii de la nivelul regiunii mamare
– Se vor efectua fotografii si masuratori ale regiunilor mamare
– Se va evalua starea de sanatate a pacientei si se vor obtine informatii legate de istoricul medical al acesteia. Nu in ultimul rand se vor recomanda investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc).

Indicatii pentru o operatie de marire a sanilor reusita:

– La pacientele cu sanii mici ( hipotrofici)
– La pacientele cu sanii hipotrofici, cu pseudoptoza sau usoara ptoza
– Varsta peste 18 ani
– Starea de sanatate este buna
– Asteptarile pacientei sunt realiste

Operatia de marire a sanilor - Contraindicatiile operatiei

– Paciente cu varsta sub 18 ani
– Prezenta lactatiei sau lactatie recenta
– Prezenta formatiunilor tumorale mamare suspecte (neevaluate), pana la investigarea completa a acestora
– Prezenta bolilor cronice grave
– Ptoza moderata si severa ( pentru care trebuie asociata mastopexia)

Cum se desfasoara operatia ?

– Operatia se practica sub anestezie generala.
– Operatia dureaza in medie 2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Caile de abord pentru introducerea implantului mamar sunt: inframamara, periareolara (cele mai frecvente), transaxilara sau periombilicala. Alegerea unei anumite cai de abord depinde atat de preferintele pacientei si ale chirurgului, cat si anumiti factori locali.

– Implanturile pot fi plasate direct sub glanda mamara (subglandular), sub muschiul pectoral mare (subpectoral). In ultimii ani s-au descris metode care combina cele doua tehnici ( tehnica in plan dual sau multiplan), care permite o mai buna modelare a tesutului mamar.

Evolutia postoperatorie:

– La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate intradermic si vor fi acoperite cu steri-strips.
– Ele vor necesita o ingrijire mimina (tamponare cu betadine si aplicarea unui plasture steril) pana la indepartarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie.
– Spitalizarea dureaza in general o zi ( exceptional poate dura 2 zile)
– In mod exceptional este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24 ore, prin care se vor exterioriza fluidele in exces de la nivelul zonei operate.
– Postoperator pacienta va sta intinsa pe spate, cu toracele usor ridicat
– operatia determina un disconfort moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita (algocalmin, nurofen, paracetamol, tramadol); de asemenea se va administra un antibiotic oral 5 zile postoperator.
– Postoperator se recomanda purtarea timp de 4-6 saptamani a unei bustiere elastice compresive.
– Expunerea la soare si efortul fizic intens (care implica musculature pectorala) vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile mamoplastiei de augmentare:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

  1. Sangerarea (hematomul) are o incidenta redusa si poate necesita reinterventia pentru evacuarea colectiei sangvine.
  2. Infectia este rara si poate impune scoaterea implantului pana la indepartarea focarului infectios; in aceasta situatie reintroducerea protezei este posibila dupa 3-6 luni.
  3. Tulburarile de sensibilitate ale mamelonului si areolei sunt in general temporare si dispar in cateva luni.
    → Cicatricile vicioase (hipertrofce sau cheloide) pot aparea mai ales la nivel axilar si inframamar, fiind extrem de rare in cazul abordului periareolar. Pot necesita o corectie chirurgicala ulterioara.
    → Asimetria este datorata rotirii implantului, contracturii capsulare sau unei erori de tehnica chirurgicala.
  4. Neregularitatile de contur ale regiunii mamare sunt determinate de formarea a unei capsule groase (contractura capsulara) in jurul implantului , care poate modifica forma si consistenta acestuia. Cu cat contractura capsulara este mai accentuata, cu atat fermitatea la palpare a sanului si distorsiunile aparute sunt mai mari. Uneori este necesara capsulotomia, adica sectionarea tesutului ingrosat, pentru relaxarea acestuia si disparitia distorsiunilor. Alteori se impune capsulectomia, adica indepartarea in totalitate a tesutului fibros din jurul implantului.
  5. Neregularitatile de contur pot aparea si datorita plierii implantului, mai frecventa in cazul protezelor saline sau a celor cu gel siliconic moale.

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea chirurgicala a buzelor

Remodelarea buzelorRemodelarea chirurgicala a buzelor

Femeile au fost preocupate de aspectul buzelor din cele mai vechi timpuri, si ca urmare au folosit diferite materiale sau proceduri pentru a modifica aspectul buzelor, de obicei cu intentia de a le mari volumul.

Augmentarea (marirea) buzelor  reprezinta procedura estetica de remodelare si/sau marire a volumului acestora, cu scopul imbunatatirii formei si aspectului acestei regiuni. Este foarte important ca proportiile buzelor sa fie in echilibru cu nasul, dantura si structurile faciale inconjuratoare

Remodelarea buzelor este indicata cand exista:

✓   asimetria buzelor, congenitala  sau survenita dupa traumatisme sau indepartarea unor tumori

✓   dezvoltarea insuficienta (hipotrofia  congenitala)

✓   pierderea de volum datorata inaintarii in varsta

Ce voi evalua inainte de procedura?

Forma si volumul buzelor, aspectul “arcului lui Cupidon”, simetria

  • relatia dintre buze si scheletul osos subiacent (insuficienta dezvoltare sau proemineta maxilarului sau mandibulei)  precum si dintre buze si nas
  • ocluzia dentara
  • lungimea buzei superioare (apreciata prin gradul de vizualizare a arcadelor dentare in timpul zambetului: in cazul buzelor lungi, dintii nu se vad, in timp ce in cazul buzelor scurte, dintii se dezgolesc prea tare)
  • asteptarile pacientului, care trebuie sa fie realiste
  • profilul psihologic al pacientului
  • obtinerea de fotografii digitale preoperatorii

Cine poate beneficia de proceduri de remodelare a buzelor?

✓     orice persoana sanatoasa care doreste imbunatatirea aspectului buzelor (obtinerea unor buze mai pline, mai carnoase, simetrice, cu un contur mai bine definit)

Contraindicatii:

✓     pacientii cu afectiuni cronice severe (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, etc)

✓     infectii acute la nivelul fetei

✓     herpes zoster peribucal

✓     alergii severe, afectiuni autoimune.

Care sunt tipurile de proceduri de remodelare a buzelor?

Tratament noninvaziv:

  • presupune aplicarea unor creme sau balsamuri (care contin extract de ardei iute) pot determina marirea temporara a volumului buzelor, datorita producerii unei inflamatii locale. Efectul de marire este minim si persista putin timp.

Tratament miniinvaziv injectabil

  • presupune injectarea de substante de umplere (fillere), care pot fi temporare (rezorbabile) sau permanente (nerezorbabile) cele mai frecvent utilizate fillere sunt acidul hialuronic, colagenul si grasimea autologa
  • este simplu, rapid,  repetitiv, cu rezultat predictibil si de aceea este cel mai des folosit tratament de marire a buzelor

Tratamentul chirurgical in remodelarea si imbunatatirea aspectului buzelor

Introducerea unor implanturi permanente, alcatuite fie din substante sintetice, fie din produse biologice (care pot fi la randul lor obtinute de la alte organisme si prelucrate in laborator, sau autologe- obtinute la propriul organism)

Implanturile sintetice (alcatuite din gore-tex, silicon, tetrafluoretilen) sunt fabricate sub forma unor cordoane cu diametre de 3-5 mm, care se implanteaza lin grosimea buzelor, conferind volum acestora.

Materialele biologice allogene sunt tesuturi de la alte organisme, prelucrate in laborator (matrice dermica decelularizata, submucoasa porcina) si care introduse la nivelul buzelor maresc volumul acestora si se integreaza prin invadarea lor de catre vasele de sange locale. Astfel, rezultatul este permanent si nu necesita sacrificarea de tesut propriu; au dezavantajul unui pret ridicat.

Materialele biologice autologe (derm,  tendon, fascie, grasime, etc) sunt tesuturi recoltate de la pacient, care sunt apoi modelate si implantate la nivelul buzelor. Tesutul transpantat va deveni viabil datorita vaselor de sange locale. Grasimea proprie (autologa) este cel mai folosit material autolog; are avantajul ca in urma injectarii in buze ofera un  rezultat de lunga durata sau de cele mai multe ori permanent, intrucat aproximativ 40- 70% din tesutul adipos persista dupa transplantare.

Interventii chirurgicale plastice de remodelare a buzelor:

  • scurtarea inaltimii buzei superioare (lifting al buzei) in cazul buzelor lungi, care acopera prea mult arcada dentara
  • procedee de avansare a mucoasei bucale, pentru a imprumuta tesut din interiorul cavitatii bucale, in cazul buzelor prea subtiri

Detalii postoperatorii:

  • dupa operatie sau injectare se aplica cateva zile pe buze un unguent antibiotic
  • se aplica gheata sau comprese reci pe buze in primele 24 ore
  • pacienta va dormi cu capul putin ridicat (pe 2 perne)
  • pacientei i se va recomanda tratament antiinflamator
  • in cazul procedurilor chirurgicale, se recomanda clatirea periodica a gurii cu solutii bucale antiseptice
  • firele vor fi indepartate dupa 7 zile
  • aproximativ o saptamana se vor evita alimentele fierbinti sau solide, miscarile exagerate ale buzelor (rasul, muscatul din alimente, vorbitul excesiv), dusurile fierbinti si efortul  fizic intens.
  • in cazul procedurilor de marirea a buzelor prin injectarea anumitor substante, pentru a uniformiza stratul de substanta din buze se indica efectuarea unui masaj sustinut cateva zile.

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala

Liposculptura faciala este o procedură foarte comună şi eficientă, utilizată pentru a reduce sau a schimba înfăţişarea sau volumul feţei şi al gâtului. Zonele de intervenţie cele mai frecvente sunt: sub bărbie, obraji şi maxilar, faţa şi spatele gâtului.

Cel mai des, obiectivul liposculpturii este de a reduce bărbia dublă sau triplă. Această procedură este una simplă şi are, de cele mai multe ori, rezultate excelente. Este realizată des în combinaţie cu augmentarea bărbiei.

Zona obrajilor este o zonă delicată a corpului pentru a realiza liposculptura. Dacă se îndepărtează prea multă grăsime, obrajii vor căpăta cu timpul un aspect căzut. Dacă se îndepărtează prea puţină grăsime, atunci nu se va obţine o îmbunătăţire observabilă. Mai mult, dacă liposucţia nu este efectuată de un chirurg profesionist şi experimentat, poate avea un rezultat neechilibrat sau pielea poate prezenta asperităţi.

Îndepărtarea ţesutului gras din partea frontală, laterală şi din spatele gâtului este în mod normal foarte eficientă pentru a reduce aspectul de gât gros.

Riscurile operaţiei de liposculptură:

✓ Piele cu asperităţi

✓ Obraji căzuţi

✓ Aspect de piele îmbătrânită

Deşi riscurile operaţiei nu pot fi ignorate, şansele de complicaţii sau rezulate nedorite pot fi minimizate printr-o tehnică bună. Obrajii căzuţi şi pielea îmbătrânită pot fi prevenite dacă liposculptura nu este efectuată prea agresiv. Lăsând grăsime în obraji şi zona feţei, se conferă pielii un aspect tânăr şi vibrant. Secretul este moderaţia şi o tehnică bună. Plasarea strategică a implantelor de obraji poate, de asemenea, să ajute.

Câteodată, un lifting al feţei poate fi efectuat împreună cu operaţia de liposculptură. Această procedură va aduce rezultate bune pe termen scurt, dar, în timp, din cauza procesului de îmbătrânire, pielea va căpăta un aspect îmbătrânit şi întins. Acest lucru se întâmplă deoarece este îndepărtată prea multă găsime de sub piele. Cu fiecare lifting facial, pielea va avea din ce în ce mai puţină grăsime. A extrage şi mai multă grăsime cu ajutorul liposculpturii este o reţetă care poate aduce rezultate dezastruoase. Din nou, cheia succesului stă în echilibrul şi arta cu care chirurgii Zetta vor găsi impreună cu dvs. cele mai bune soluţii.

Alte riscurile poteţiale includ: infecţia, hemoragia, afectarea nervilor, diformitatea obrajilor, necesitatea unei operaţii de corectare.

Recuperarea dupa operatia de liposculptura faciala

După operaţie, zona în care s-a intervenit chirurgical va fi tumefiată şi vor apărea hematoame. Faţa poate avea un aspect umflat după operaţie, dar tumefierea se va retrage în timp. De asemenea, pot exista scurgeri (drenaj) din zonele de incizie, dar şi acestea se vor retrage pe măsură ce rana se vindecă şi se închide.


Operatia de lifting facial

Operatia de lifting facial

chirurgia estetica si reconstructiva a fetei

Operatia de lifting facial

Efectele trecerii timpului la nivel facial se manifesta prin pierderea elasticitatii si tonicitatii pielii, adancirea santurilor din jurul gurii aparitia ridurilor si a laxitatii (lasarii) tesuturilor, scaderea volumului pometilor datorita resorbtiei grasimii si a scheletului, coborarea pozitiei sprancenelor si a colturilor gurii.
Liftingul facial este procedura chirurgicala care se adreseaza tuturor acestor semne ale imbatranirii.

Care este scopul operatiei de lifting facial?

Liftingul facial urmareste reintinerirea fetei prin inlaturarea excesului de piele de la nivelul fetei si gatului, atenuarea ridurilor si repozitionarea structurilor faciale profunde. Operatia se adreseaza treimii medii si inferioare a fetei: daca exista ptoza sprancenelor sau a pielii pleoapelor, atunci se pot asocia operatii adresate acestor structuri: liftingul de sprancene si/sau blefaroplastia.

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii chirurgul va urmari urmatoarele aspecte:

✓ va evalua caliatea pielii, precum si gradul de laxitate a acesteia (cat este de cazuta pielea), pozitia sprancenelor si a colturilor gurii
✓ va observa eventualele asimetrii faciale
✓ va efectua fotografii digitale
✓ va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, EKG) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
✓ va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Cand este indicata operatia de lifting facial?

Liftingul facial este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. Chirurgul platician, tinand cont de dorintele si asteptarile pacientei, va stabili care este cea mai indicate procedura de reintinerire faciala
Este indicata atunci cand:
– exista o laxitate cutanata medie-severa
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientei sunt realiste
– proeminetele osoase ale fetei nu sunt foarte evidente

Care sunt contraindicatiile operatiei?

– pacienti cu asteptari nerealiste
– fumatori
– pacienti cu boli vasculare (vasculite), tulburari de coagulare, diabet sau alte boli care incetinesc vindecarea
– pacientii predispusi la formarea de cicatrici hipertrofice sau cheloide
– in prezenta bolilor grave, care contraindica anestezia generala

Cum se desfasoara operatia?

Liftingul facial se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala cu sedare asociata. Operatia dureaza in medie 3-4 ore.

Exista o multitudine de proceduri chirurgicale de lifting facial, diferentiate in functie de marimea si localizarea inciziilor, precum si in functie de modalitatea de indepartare a excesului de piele si de ridicare a tesuturilor profunde lasate.

In general incizia incepe in regiunea temporala (este plasata fie in pielea paroasa a scalpului, fie la limita de insertie a parului), coboara prin fata urechii, ocoleste lobulul si se termina in scalpul din spatele urechii. Tehnicile moderne folosesc uneori o cicatrice scurta (Short scar lifting sau mini-lifting), care depaseste doar putin portiunea superioara a urechii. Se ridica lamboul cutanat de la nivelul unei hemifete, se identifica planul muscular (SMAS- sistemul musculo-aponevrotic superficial) care se ascensioneaza fie prin plicaturare, fie prin disectie si ancorare intr-o pozitie ascendenta, apoi se intinde lamboul cutanat dupa un vector ascendent, se indeparteaza pielea in exces si se sutureaza inciziile. Se procedeaza similar si la nivelul hemifetei controlaterale. Daca este necesar, se poate practica lipoaspiratie la nivelul gatului, sub barbie sau la nivel facial.

Evolutie postoperatorie:

La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima pana la indepartarea firelor de sutura, la 7 zile dupa operatie. Uneori este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24-48 ore, prin care se vor evacua fluidele in exces de la nivelul zonei operate.

Liftingul facial determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacienta intinsa pe spate), cu capul usor ridicat.

Dupa operatie se recomanda purtarea timp de 1-2 saptamani (initial non-stop si apoi cca 12 ore/zi) a unei benzi faciale elastica si compresiva. Expunerea la soare si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale, specifice:

– sangerarea, daca este importanta poate impune reinterventia in scopul hemostazei sau pentru indepartarea unui hematom
– echimozele ( vanataile) pot persista aproz 2 saptamani, iar edemul (umflarea tesuturilor) dispare uneori dupa 6 saptamani,
– infectia este extrem de rara, fiind prevenita prin administrarea de antibiotice
– necroza pielii este posibila mai ales in zonele in care sutura este in tensiune; este mai frecventa la fumatori, de accea este obligatorie renuntarea la fumat cu min 2 saptamani inaintea operatiei
– tulburarile de sensibilitate dispar de obicei in cateva saptamani de la operatie
– lezarea nervului facial, urmata de asimetrie faciala si imposibilitatea efectuarii anumitor miscari cu musculatura faciala
– absenta parului in zonele cicatriciale plasate in scalp
– formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice, mai ales in zonele in care a existat necroza, infectie sau sutura in tensiune.

Care sunt procedeele moderne?

In ultimul timp au aparut tehnici moderne de lifting facial, care limiteaza agresiunea chirurgicala asupra tesuturilor si determina o recuperare rapida. De asemenea, pentru obtinerea unui rezultat cat mai natural si mai armonis, este indicat uneori sa se asocieze liftingului si alte interventii chirurgicale faciale (injectare de grasime autologa, remodelarea pleoapelor, lifting al sprancenelor), precum si tehnici miniminvazive sau neinvazive (injectare de substante de umplere, terapii LASER, radiofrecventa, ultrasunete, etc)

Midface lifting (liftingul etajului mijlociu al fetei) este o varietate de lifting facial, in care inciziile sunt plasate la nivelul pleoapelor inferioare (de altfel, procedura se combina de multe ori cu o blefaroplastie inferioara), fiind ridicate si ancorate intr-o pozitie ascendenta tesuturile profunde ale obrajilor, redefinindu-se astfel pometii si aplatizand santurile nazo-geniene.


Otoplastia - Remodelare a urechilor

Otoplastia

Otoplastia - operatia estetica de remodelare a urechilor

Otoplastia este operatia de chirurgie estetica pentru remodelare a urechilor, conferindu-le un aspect cat mai natural si o pozitie anatomica fireasca.

Scopul operatiei de otoplastie

- imbunatatirea formei si proportiilor urechilor
- corectarea pozitiei acestora.

Operatia de otoplastie urmareste:

✓ micsorarea unghiului format de planul urechilor cu planul capului (apropierea de cap a urechilor)
✓ modelarea antehelixului (crearea curburii cartilajului din partea superioara a urechii)
✓ reducerea dimensiunilor conchai (micsorarea depresiunii cartilaginoase din mijlocul urechii)
✓ micsorarea sau modelarea lobulului
✓ corectarea anumitor malformatii congenitale
✓ remodelarea urechilor dupatraumatisme/ indepartarea unor formatiuni tumorale

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare?

Analize de sange

– investigatii de rutina, care sa ateste starea de sanatate a pacientului (hemoleucograma, VSH, glicemie, uree si creatinina serica, TGO, TGP, timpi de coagulare : APTT, PT, INR, markeri virali (Ag Hbs, anticorpi antiVHC)

Investigatii imagistice nu sunt necesare de obicei

Detalii preoperatorii:

In timpul consultatiei preoperatorii se vor urmari urmatoarele aspecte:
→ Se vor evalua forma si dimensiunile urechilor in relatie cu celelalte elemente ale fetei si cu proportiile ideale
→ Se va evalua unghiul format de urechi cu planul capului (ideal e de maxim 350)
→ Se vor observa eventualele asimetrii legate de dimensiuni, forma si pozitia urechilor
→ Se va evalua conturul helixului precum si gradul de rulare al antehelixului. Una dintre cele mai commune diformitati este lipsa dezvoltarii antehelixului sau insuficienta incurbare a acestuia in acest caz urechea parand mai mare si mai lateralizata.
→ Se vor evalua pozitia si dimensiunile conchai. O concha excesiv dezvoltata va determina lateralizarea urechii, chiar daca celelalte elemente ale urechii sunt normal dezvoltate.
→ Se vor observa pozitia si dimensiunile lobulului, intrucat necorectarea unui lobul proeminent va compromite rezultatul postoperator
→ Se vor efectua fotografii si masuratori referitoare la dimensiunile actuale ale urechilor,
→ Se va evalua starea de sanatate a pacientului si vor obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand se va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
→ Se va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei

Indicatii:

– urechile departate cu mai mult de 2 cm fata de planul capului sau unghiul format de planul urechilor cu planul scaplpului temporal este mai mare de 350.
– pacientul are varsta de peste 5 ani,
– starea de sanatate este buna
– asteptarile pacientului sau ale familiei sunt realiste

Contraindicatiile:

– asteptarile nerealiste ale pacientului sau ale membrilor familiei
– varsata sub 5 ani
– pacientii care nu tolereaza ingrijirile postoperatorii si purtarea indelungata a unei banderole compresive
– copiii care refuza operatia, in ciuda faptului ca parintii doresc acest lucru
– pacienti avand predispozitie la formarea de cicatrici cheloide

Cum se desfasoara operatia?

– Otoplastia la copii se practica in general sub anestezie generala, dar este posibila si anestezia locala asociata cu sedare intravenoasa; la adult este suficienta doar anestezia locala.
– operatia dureaza in medie 1-2 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun.
– Remodelarea pavilionului auricular presupune o incizie in spatele urechii, asigurandu-se accesul la nivelul cartilajului. Fiecare anomalie cartilaginoasa beneficiaza de tratament specific (indepartarea unui fragment cartilaginos de la nivelul conchai, remodelarea antehelixului prin incizii si suturi la nivelul cartilajului pentru a crea incurbarea dorita, corectia protruziei lobulului prin indepartarea excesului de piele sau prin excizia unui fragment cartilaginos situat superior de lobul).
– La finalul operatiei, dupa ce au fost obtinute modificarile dorite ale formei si pozitiei urechilor, se indeparteaza excesul de piele din spatele urechii si se cos inciziile.
– In cazul diformitatilor usoare, operatia poate presupune practicarea unor microincizii de 1-2 mm, prin intermediul carora se plaseaza firele de sutura care remodeleaza cartilajul auricular
– Spitalizarea dureaza in general cateva ore sau o zi ( in mod exceptional)

Evolutie postoperatorie in cazul operatiei de otoplastie

– La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire minima (tamponare cu betadine si aplicarea unui unguent antibiotic) pana la indepartarea firelor de sutura,
– Postoperator urechile vor fi acoperite de un bandaj compresiv, care are rol in mentinerea pozitiei pavilioanelor auriculare si in prevenirea sangerarii.
– Otoplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita.
– Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Dupa operatie urechile pot fi umflate si usor vinetii, fenomene care dispar in aproximativ doua saptamani.
– Firele vor fi indepartate la 7-10 zile dupa operatie
– Banderola elastica va fi purtata 1-2 luni postoperator.
– Expunerea cicatricelor la soare, purtarea ochelarilor si efortul fizic intens vor fi evitate 3 luni dupa operatie.

Complicatiile otoplastiei:

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invasive, fiind reprezentate de anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale:

1. sangerarea sau formarea unui hematom pot impune reinterventie pentru hemostaza sau evacuarea colectiei de sange.
2. infectia necesita drenajul colectiei purulente si administrarea de antibiotic
3. corectia incompleta a diformitatilor se datoreaza in principal nerecunoasterii inainte de operatie a tuturor anomaliilor prezente. Corectarea doar a portiunii mijlocii a urechii, fara a se modela si portiunile superioara si inferioara confera pavilionului auricular un aspect inestetic, “in receptor de telefon”
4. hipercorectia urechilor poate duce la alipirea prea pronuntata a acestora de cap, cu desfiintarea santului retroauricular
5. desfacerea suturii (dehiscenta) apare datorita unei excizii prea agresive a excesului de piele.
6. formarea de cicatrici vicioase, hipertrofice sau cheloide
7. reaparitia diformitatilor, datorita desprinderii firelor de sutura de pe cartilaj